Dumnezeu cunoaște toate lucrurile înainte de a se întâmpla, din veșnicie. Știe chiar și reacția noastră la chemarea Lui. Chemarea lui Dumnezeu este personală, adică fiecare persoană primește chemarea sa, în mod direct. Nimeni nu poate veni la Isus (Iisus), dacă nu este chemat, în mod personal, de Tatăl. (Ioan 6; 44) Dumnezeu știe cine va răspunde pozitiv chemării Sale, încă înainte de întemeierea lumii și din acest motiv oferă această chemare, în mod deosebit și personal, acelor indivizi, împreună cu o chemare generală, adresată întregii umanități. Celor chemați personal, Dumnezeu le dă și darul credinței, prin desfășurarea puterii Lui, în viața lor. (1 Corinteni 12; 9) Pe de altă parte, omul își păstrează liberul arbitru, dar Dumnezeu ne cunoaște toate alegerile dinainte, nu ni le impune. Desigur, omul ar putea respinge alegerea lui Dumnezeu, dar El știe, în cazul fiecărui individ în parte, cine va respinge această chemare și cine nu. În acest caz, Dumnezeu adresează chemarea personală numai acelora, despre care știe că nu o vor respinge, căci ce sens ar avea să cheme acele persoane despre care știe cu siguranță, încă dinainte de întemeierea lumii, că îl vor refuza, în cazul că vor fi chemați? Așa a procedat și Isus (Iisus), atunci când și-a chemat ucenicii, aici pe pământ. Nimeni nu l-a refuzat, dar, în mod firesc, era de așteptat ca unii să o facă, căci chemarea era destul de neobișnuită. Totuși Isus (Iisus) i-a chemat numai pe aceia despre care știa cu siguranță că nu vor refuza chemarea Sa. Respectivele persoane, cei aleși, acceptă chemarea lui Dumnezeu prin voința lor proprie, exprimându-și liberul arbitru dar ”alegerea,” adică selectarea celor la care le va adresa mesajul Său și le va oferi darul credinței, în mod personal, o face El. Tot acest mecanism se bazează pe preștiința lui Dumnezeu. Preștiința lui Dumnezeu conduce la predestinarea noastră. Preștiința duce la alegerea celor care vor fi mântuiți și criteriul de diferențiere este clar dat de către N.T. ”Noi care mai dinainte am sperat în Hristos.” (Efeseni 1; 12) Noi nu suntem mai buni decât ceilalți, atâta vreme cât trăim în natura noastră umană nici nu am putea să fim, dar noi am sperat în Hristos, încă înainte de întemeierea lumii. Mântuirea ar putea să fie refuzată, dar nu va fi refuzată, de către cei și de către cele care au sperat încă dinainte în Hristos și Dumnezeu știe acest lucru, căci cei aleși și-au dorit mântuirea, încă înainte de întemeierea lumii. În același timp, satana se străduiește să îi înșele chiar și pe cei aleși. (Matei 24; 24) Este acest lucru cu putință? Biblia nu ne dă un răspuns clar, dar folosește condiționalul, în expresia ”dacă ar fi cu putință.” Predestinarea este una dintre cele mai importante și bine demonstrate învățături, conținute de Biblie.